Turismul în vremea lui Covid
o plajă secretă
De cand trăim în izolare, nu mai dăm check-in, ci doar share. Delfini care se joacă prin canalele Veneziei, fotografii cu Barcelona sau Paris pustii și cu cerul Milano-ului limpede. Acestea sunt noile cadre care ne fascinează, și, acum că am luat o pauză, hotelurile sunt goale și avioanele stau la sol, începe să ne mustre conștiința. Dacă am cam exagerat cu plimbările?
Prea mult #turism – legendă sau realitate?
Prima dată am fost în #Barcelona in 1997. Sagrada Familia avea întreagă doar fațada Nașterii și o sticlă de apă costa 5 pesos. Pe Ramblas era, atunci ca și acum, plin de artiști de tot felul și de hoți de buzunare. Dupa Olimpiada din 1992, Barcelona, proaspăt renovată și strălucitoare, începuse să atragă mulțime de vizitatori din toată lumea. #SagradaFamilia s-a deschis pentru vizitare in 2010 și eu am vizitat-o in 2012, la sfârșitul lui noiembrie. Pentru că nu îmi rezervasem bilet din acela cu skip the lines, am stat la coadă aproape o oră. Nu m-a deranjat aglomerația, înțeleg că fac parte din ea și că toți ceilalți au același drept ca și mine de a fi acolo. Și anumite lucruri pur și simplu merită să stai la coadă pentru ele.
Din cauza celor aproximativ 10 milioane de vizitatori din fiecare an, localnicii au început să se mute din Barcelona de stress, prețurile au devenit prohibitive, poluarea a crescut și municipalitatea a început să ia măsuri pentru limitarea numărului de turiști. Barcelona a devenit un caz clasic de…. #overtourism.
Alte victime ale turismului exagerat sau iresponsabil sunt situri si orașe istorice din #Italia, #Grecia sau #Spania, multe colțuri odinioară idilice de natură din #Alpi, #Balcani sau #Carpati si zone de coasta și plaja de peste tot din #Europa.
De când trăim în pandemie, au tot apărut in spațiul public articole despre overtourism și despre efectele negative pe care plimbatul de colo colo a unui milliard și jumatate de oameni îl are, uneori, în anumite locuri de pe glob. Sechestrați la domiciliu de către COVID 19, ne facem mea culpa. Aproape că începem să credem că turismul în sine este ceva nociv, uitând că progresul uluitor al omenirii din ultimele decenii se datorează tocmai circulației din ce în ce mai ușoare a oamenilor, ideilor și banilor lor. Și că acolo unde nu există resurse naturale, sau alte industrii, sau tehnologie, turismul hrănește și a ridicat comunități întregi. Și că forța Europei vine din moștenirea culturală uriașă pe care o are și care este accesibilă tuturor locuitorilor ei, la un zbor scurt și relativ ieftin distanță. Începem sa rostogolim ideea ca suntem mulți și toxici, că am făcut mult rău și că pe viitor va trebui să fim mai statici. Este adevărat că suntem mulți, dar nu este obligatoriu să fim și toxici.
Acum, când stăm în casă și spațiul public este gol, avem ocazia să înțelegem profund natura aglomerației de orice fel, în trafic, sau în turism și să învățăm să o evităm. Aglomerația nu înseamnă ca suntem prea mulți și că trebuie să stăm locului, ci înseamnă că foarte mulți dintre noi se iau după ceilalți și ajung în același loc, în același timp, ca să facă aceleași lucruri. Iar soluția nu este să călătorim rar, sau deloc, ci să călătorim responsabil. Iar pentru ca la sfârșitul acestei pandemii turismul să renască într-o varianta mai reponsabilă, și turiștii și autoritățile trebuie să își facă partea. Ce putem face noi, cetățenii, pentru #turismresponsabil?
Ca turiști, putem deveni flexibili și să călătorim în extrasezon, evitând perioadele de vârf sau sărbătorile. Va costa mai puțin și ne vom bucura mai mult de tot ceea ce vedem. Putem deveni curioși și generoși, alegând locuri mai necunoscute și puțin vizitate, care eventual au mai multă nevoie de banii noștri și de reclama pe care o putem face ulterior. Putem deveni mai grijulii cu mediul și să refolosim prosoapele de la hotel, consumând mai putini detergenți. Putem să alegem mijloace de transport care poluează mai puțin și, de câte ori avem ocazia, putem să mergem pe jos. Putem refuza să ne facem poze cu animale sălbatice torturate și putem să ne cărăm gunoiul in rucsac. Si, poate cel mai important lucru, putem deveni mai conștienți de ceea ce ne place nouă, nu masei, și să acționăm în consecință. Putem să încetăm să bifăm listele de pe net cu locuri în care trebuie neaparat să mergem sau lucruri pe care trebuie neapărat să le facem. Dacă nu suntem pasionați de artă, nu este obligatoriu să vedem Cina cea de Taină. Iar dacă nu suntem pasionați de istorie, chiar nu e obligatoriu să urcăm pe Acropole. Ce pot face autoritățile locale și instituțiile europene?
Cel mai important lucru pe care trebuie să îl facă autoritățile din toată lumea, pentru o industrie turistică responsabilă, este să se focuseze pe mediu , natură și conservarea patrimoniului cultural. Asta înseamnă investiții în tehnologii noi, curate, servicii reponsabile si performante de transport, curățenie si management al deșeurilor, standarde ridicate (dar nu absurde) impuse investițiilor vechi și noi și controale făcute pe bune. Iar acolo unde este cazul și impactul este deja prea mare, limitarea prin regulamente și/sau taxe a numărului de vizitatori.
Al doilea cel mai important lucru pe care pot să îl facă autoritățile este să planifice sustenabil fluxul turistic și să dovedească creativitate în a crea ofertă și a modela cererea. Acest lucru presupune colaborarea permanentă între destinații și integrarea de specialiști din domeniul turismului în structurile administrative locale, naționale si europene. Avem de-a face cu un domeniu foarte specific, care nu poate fi manageriat și reglementat corect fara experientă practică. La nivel european, planificarea aceasta sustenabilă se poate traduce printr-un plan mai mare, care să se ocupe de dezvoltarea destinațiilor europene emergente și de repoziționarea destinațiilor consacrate.
Până una alta, deocamdată #stămacasă și, chiar și după ridicarea restricțiilor, va dura destul de mult până când oamenii vor călători la fel ca înainte. Este un timp de respiro pe care putem să îl folosim pentru noi personal, să ne educăm pentru a deveni călători mai responsabili și mai autentici, dar și pentru a ne gândi ce fel de destinații ne-ar plăcea să devină #Romania și #București și cum putem să le modelăm pentru viitor.