De ce USR

M-am înscris în USR a doua zi după ce a fost făcută fotografia asta.

Voiam să mă implic în viața cetății, dar nu găsisem partidul cu care să simt că rezonez. Partidele vechi nu erau o opțiune, nu aveam cum să mă asociez cu organizații care găzduiesc, promovează și apără infractori.

În seara cu pricina, când parlamentarii USR au făcut, așa cum s-au priceput ei, opoziție în Casa Poporului, pentru o cauză dreaptă, am simțit că e de bine.

Vedeți voi, am o problemă cu resemnarea mioritică ce bântuie meleagurile noastre. Cu faptul că noi, românii, tindem să acceptăm cu ușurintă toate porcăriile care ni se întâmplă pentru că ni se pare că suntem prea slabi să facem soarta să lucreze pentru noi. Cu faptul că, în multe dintre poveștile care ni se întâmplă, intrăm gata învinși.

Ei, în seara aia era pentru prima dată când, în spațiul public românesc de după 90, cineva își apăra poziția și drepturile, cum putea el, până la capăt.

Dinspre USR venea o energie nouă. Așa că am completat cererea de adeziune și am apăsat send.